Costica, dormi?
Stiu ca e foarte veche povestioara asta si ca o stiti cu tontii totii, dar e mult prea dragutza ca sa nu o pun pe blogul meu „minunat”…
Fata de voi pot sa spun ca sunt mai norocoasa, am auzit si am vizionat aceasta povestioara si life, la Ziua Bloggerilor Bucuresteni, unde am avut onoarea de a asista la o prezentare de carte, in cadrul careia, pt distrarea invitatilor, s-au facut si doua mini piese de teatru, printre care si aceasta vestita „Costica, dormi?” Actorii au fost doi tineri simpatici si foarte talentati, un baiat de clasa a 12-a, simpatic foc si o fata mai maricica, dragutza si ea, care ne-au amuzat cu stilul lor hazliu de a interpreta piesa.
O ascult astazi a 10-a oara si tot mor de ras…sunt tare hazlii si simpatici…mai ales Costica…Oricum, raspundeti-i femeii asteia „Cum oare dorm caii in picioare??”
Ca sa fiu sigura ca o sa va amuzati si o va invesealeasca ziua, va pun cele doua variante ale acestei vechi anectode romanesti:
Varianta originala:
Varianta veveritzeasca:
Enjoy!!!
Pupici multi si dulci!!
Talk to the hand…
Talk to the hand ‘cause the face don’t give a damn’…
Stiu ca te astepti sa fi ramas bulversata si sa scriu vreo 5 articole despre tine…dar ghici ce? n-o s-o fac 🙂
In schimb, o sa va povestesc o intamplare uimitoare pe care am patit-o recent:
M-am dus intr-o zi la piata, sa-mi cumpar o rata. Cand am ajuns acasa, rata avea un ou in burta, pe care l-a expulzat (l-a nascut, fatat etc). Uimitor, dupa cateva ore acel ou s-a crapat si din el a iesit un pui, pufos si galben de gaina…in cateva zile, acel pui de gaina a crescut si a devenit o lebada alba, cu aripi mari si frumose, cu un gat lung si subtire, care din pacate, din cauza unei muscaturi de tantar a murit. Insa, cand a murit, ea s-a transformat, ca pasarea Pheonix intr-un praf de cenusa. La un moment dat, s-a facut un mare curent de aer intre 2 geamuri deschise, iar acel praf de cenusa a fost luat de curentii de aer. Dar, la un moment dat, in zbor, praful s-a transformat in niste bulinutze mici de sclipici care s-au asezat la sol. Din nou, uimitor, acele bulinutze de sclipici au luat forma unei broscutze mici si verzi, care de la sol a sarit la mine in palma si mi-a soptit ca, din cauza oboselii acumulate de-a lungul transformarilor suferite, nu va putea sa-mi indeplineasca decat o dorinta, in locul celor 3 obisnuite in basmele mult cunoscute de copii…Asa ca, mi-am pus si eu dorinta mult ravnita (sa v-o spun, sa nu v-o spun??? hai ca v-o spun) si anume sa-mi vina si mie idei mai interesante pentru a mai scrie pe blog…Dupa ce mi-a ascultat dorinta, broscuta a sarit din palma mea si s-a ascuns in cearceaful patului meu…am cautat-o cateva minute, dupa care, negasind-o mi-am continuat ziua obisnuit…Insa, seara cand sa ma duc la culcare, sa ma bag in canapeaua mea extensibila, sa ma invelesc si sa adorm…simt o prezenta langa mine…Ce sa fie, cin’ sa fie…Cand ma uit mai bine, Ben Affleck, care arata ca acum 20 de ani :O:O:O:X:X:X:X…Se ridica pe coate si se uita la mine intrebandu-ma foarte natural ce prefer: sa ne ridicam sa desfacem patul sa dormim amandoi confortabil? sau sa ma bag langa el, mai inghesuiti si sa ma ia in brate?….:X:X:X:X 
Cum se termina povestea??? Aici interveniti voi, sa vedem care are dreptate…;))
Blueblackberry's Blog 