Amintiri….
M-a cuprins o stare de melancolie, de nu mai pot iesi din ea, si ma enerveaza deoarece mi-am jurat ca nu o sa mai las pe nimeni si nimic sa ma afecteze dar totusi sunt trista…nu vreau sa spun exact ce m-a tulburat asa de tare, pot spune doar atat…amintirile „suck”… urasc amintirile, bune sau rele, le urasc pur si simplu…si din pacate sunt genul de persoana care traieste din amintiri…m-am saturat sa ma gandesc in urma la tot ce mi s-a intamplat, la persoanele pe care le-am cunoscut si cu care am umblat…m-au dezamagit toti…fete sau baieti, asa zisi prieteni, fosti prieteni(amici sau iubiti, watever)…m-am saturat…as vrea sa pot sterge cu o radiera toate amintirile care ma fac acum sa sufar…se zice ca intamplarile prin care treci, frumoase sau mai putin placute, te formeaza ca om, iti formeaza personalitatea si experienta de viata…ei bine, eu consider ca tocmai aceste intamplari ale mele din trecut, au facut din mine o persoana foarte pesimista, o persoana care vede numai partea goala a paharului, care nu reuseste sa aiba incredere deplina in ceea ce i se spune bun despre ea, care primeste cu greu sau nu accepta deloc complimentele care i se fac…tocmai aceste amintiri care ma bantuie ma fac sa cred ca pana acum am trait o viata ridicola si plina de rahat evenimente neplacute….
Nu pot sa spun ca toate amintirile mele sunt neplacute,dar toate, absolut 
toate, ma fac sa sufar, ma fac sa-mi doresc sa ma intorc in timp si sa schimb drastic cursul vietii mele…sunt atatia oameni pe care a-si da orice sa nu-i fi cunoscut vreodata, sau oameni pe care i-am pierdut si le simt lipsa zi de zi, iar viata mea ar fi cu totul alta daca ei nu s-ar fi dus…sunt evenimente care s-au intmplat fara rost, dar cu consecinte enorme, sunt oameni pe care i-am pierdut din prostie, prostia mea pt k n-am stiut cum sa-i tin langa mine, asa incat sa ne fie bine tuturor…sunt asa zisi prieteni, de care ma puteam lipsi si fara de care mi-era mult mai bine, insa din prostie, din nestiinta si naivitate, mi-ai influentat fantastic de urat trecutul…
Dar….asta e…cum ar spune multi…trecutul e trecut, nu avem cum sa-l schimbam si mai ales nu are rost sa suferim din cauza lui…insa asta e o mare problema a mea…nu pot uita trecutul, nu pot sa nu sufar din cauza lui…atatea persoane m-au facut sa sufar, iar eu nu pot trece peste asta…mi-e frica doar ca in continuare voi lasa oamenii sa ma loveasca…pentru ca am impresia ca tot nu m-am invatat minte, tot nu am invatat sa ma feresc de astfel de evenimente care ma vor face sa sufar…intrebarea este cum vom stii care intamplari ne vor face sa suferim? cum putem sa ne dam seama de ce anume sa ne ferim? cum putem evita suferinta? aceste intrebari, mai mult ca sigur ca nu mi le pun doar eu….dar mi-e frica ca nu voi putea niciodata sa-mi raspund la ele…ca nu voi putea niciodata sa ajung la o varsta, in viitor si sa spun clar si raspicat…Gata, nu mai regret nimic din trecut, sunt multumita, iar toate amintirile sunt binevenite…
Am mai spus si ma repet, nu toate amintirile mele sunt neplacute…am multe amintiri superbe, minunate…tot ce si-ar putea dori o fata, o persoana, doar ca sunt dureroase…pentru ca ele nu mai pot fi repetate, tocmai pentru ca ele au ramas doar amintiri…iar pe de alta parte, persoanele cu care am aceste amintiri ma fac sa-mi urasc atat amintirile…
Si atat cu amintirile…vreau sa le uit…sau daca nu le pot uita, macar sa nu le mai las sa ma afecteze…vreau sa traiesc in prezent…sa ma bucur de fiecare clipa si mai ales… sa incerc sa fac din prezentul actual un viitor trecut de neuitat…
Blueblackberry's Blog 