O zi perfecta
Hristos a inviat!!!!
Astazi, prima zi de Pasti, pot sa spun ca am avut o zi aproape perfecta. Am fost in vizita la niste prieteni foarte buni de familie, undeva la tara, in comuna Iepuresti. Cum am ajuns acolo e mai dificil, pentru ca am asteptat aproape o ora la maxi-taxi, insa toata asteptarea a meritat, avand in vedere restul zilei. De ce spun ca a fost o zi atat de frumoasa? Pentru ca am petrecut-o la aer curat, departe de Bucurestiul poluat si aglomerat, alaturi de niste oameni extraordinari, foarte haiosi si de treaba. M-am simtit in largul meu, am uitat de toate supararile si durerile din suflet, m-am eliberat de toate relele….
Am ciocnit oua rosii, albastre, galbene, de gaina si de gasca, am baut palinca de prune, am mancat oua cu cozonac(obiceiul Familiei Albu, adica a familiei mele), am ras, am glumit….asta asa de inceput…dupa care ne-am pozat, in peisajul acela extraordinar de tara, am admirat un tap sau caprita, nush sigur ce era, pt ca avea si tzatzishoare, dar si coarne :)), ne-am facut poze cu el/ ea, am mancat ciorba fooooarte buna de legume si pui, subliniez fooooarte buna, exact ca la tara, si apoi iar ne-am pus pe glume si rasete, pe facut poze si admirat natura….au mai venit invitati si ne-am pus pe facut gratar…(ca si cum n-am fi mancat o gramadaaaaa pana atunci)…dar nu-i nimic, pentru ca gazda avea de gand sa ne indoape, asa ca a avut grija sa faca un grataaaaarrrr, de a tinut 4-5 ore, pana s-a sfarsit de gatit….si bineinteles ce a urmat??? normal, iar am mancat, si am baut vin de tara, am facut din nou poze….ne-am umflat burtile, ne-am prapadit de ras si pe seara, cum era normal, am mai plecat si noi la casele noastre, dupa ce le-am facut prapad oamenilor si la mancare si la bautura si la memoria aparatului foto =))….
In concluzie, spun ca a fost o zi perfecta pentru ca am sarbatorit-o impreuna cu mama si sora mea si m-am simtit perfect, n-am simtit nici o lipsa, nici o grija….alaturi de familia mea si prieteni….pentru ca asa e frumos, sa sarbatoresti romaneste, in familie si prieteni, la aer curat si cu voie buna….
Acum ca v-am povestit eu cum mi-am sarbatorit ziua de Paste, sper ca si voi sa-mi povestiti cum v-ati sarbatorit Pastele….Sarbatori fericite in continuare!!!
Paste fericit!!!
Pentru ca in noaptea asta este Invierea Domnului Iisus Hristos, iar maine se sarbatoreste mult doritul si asteptatul Paste, eu vreau sa fac mici cadouri electronice pentru prietenii mei „elefantii” pe care ii iubesc enorm si carora le doresc sa aiba parte de tot ceea ce-si doresc, sa fie fericiti toata viata lor si sa se bucure de fiecare moment alaturi de cei dragi si iubiti….
Tuturor celor care citesc acest post, Va doresc un Paste fericit! si o primavara frumoasa….Hristos a inviat!!!
Si acum sa trecem la cadouri…yupiiiiiiii!!!!! asadar:
Pentru Mama mea iubita 
ca sa-ti aduca aminte de cele doua fete dragi si scumpe ale tale
Pentru Sora mea 
pentru ca arata prea gustos si sigur ti-ar placea, dar sa-l imparti cu mine :-*
Pentru Laura C 
fie ca toata viata ta sa fie la fel de frumoasa si de suava ca sunetul unei viole
Pentru Va_lee, 
primul cadou e ca sa ai parte de realizari, bani, „succesuri”, iubire si tot ceea ce iti mai doresti tu, mult mai mari decat poti duce, iar al doilea cadouash, e pt ca acolo unde esti si in tot ceea ce faci sa fii deasupra tuturor, chiar si a celor mai mari si mai importanti ca tine…sa nu crezi ca te-am uitat, doar ca am vrut sa caut niste cadouri speciale pt tine, de asemenea ti-am dat doua cadouri pt ca esti departe si meriti mai mult ca ceilalti…
Pentru Laura mea 
stii tu de ce m-am gandit ca ti s-ar potrivi perfect cadoul asta 🙂
Pentru John si Marius, pt ca sunt gemeni 
normal ca tot doi iepurashi nu tocmai identici, ca si voi, va puteam oferi
Pentru varu’ Adi 
s-o iei cu tine pe unde te duci, sa nu te plictisesti de la atata studiat 😛
Cam atat cu cadourile, pentru toti ceilalti voi oferi urmatorii iepurashi care sunt irezistibili de dragutzi si de simpatici….vi-i ofer din toata inima….si inca odata Paste fericit si Hristos a inviat!!!
Pentru iubitorii de animalutze
Cine ma cunoaste, stie foarte bine ca eu iubesc la nebunie toate animalutzele din lume….le iubesc si le ador si de fiecare data cand trece pe langa mine o persoana cu un catzelush in lesa, nu rezist sa nu-ilmangai si sa ma joc cu el….sunt topita dupa animalutze si mi-as face o cresa de animale, sa le cresc si sa le ingrijesc si sa ma joc toata ziua cu ei….eu stiu, poate voi reusi vreodata, Doamne ajuta…
Probabil va intrebati, dar chiar toate animalutzele imi plac? Ei bine, nu chiar. Reptilele, nu le ador doar pentru ca mi-e frica de ele, dar insectele le urasc….foarte ciudat si nebunesc….tot pentru ca mi-e frica de ele…mi-e frica pentru ca sunt prea mici si nu stii niciodata pe unde iti intra si ce pot sa-ti faca. Pot sa spun ca sufar de arahnofobie si de asemenea am o fobie pentru urechelnite…yaccc….si acum cand vorbesc despre ele mi se face pielea gaina….brrrr…
Acum sunt mandra „proprietara” a unui papagal (Perush), Dodo si a unui porcushor de Guineea, Porky….pe care ii ador si ii iubesc si sunt mandra sa spun k pe Dodo l-am invatat sa vorbeasca, ma rog, sa spuna cateva cuvinte, iar Porky e foarte paros si gras si „scartaie” de fiecare data cand il mangai si cand ii e foame sau vrea atentie….sunt simpatici rau…mor de ei…
Anyway, am facut acest post special ca afisez niste poze si sa dau trimitere la un site pe care mi l-a dat sora mea si pe care n-am rezistat sa nu-i fac reclama pe blog-ul meu, avand in vedere cat iuuuubeeesccc animalutzele….sunt simpatice foooooc….:*:*:*:*
poze luate de aici… si multumesc denisei.
Am dat-o in bara…
Dap, am dat-o in bara…ce sa-mi fac…tot eu am pierdut…am crezut ca voi castiga ceva din treaba asta..am crezut ca-mi va fi mai bine daca iau acea decizie, chiar am crezut ca asta ma va face mai fericita, in momentele alea nu ma mai puteam vedea fericita si multumita decat schimb situatia, dar n-am facut altceva decat s-o inrautatesc…si…m-am ars…urat…
am luat o decizie cum nu se putea mai proasta, am ales ceva ce m-a dezamagit urat rau…am fost foarte naiva, am fost dusa de nas…am dat-o in bara cum nu se putea mai rau…desi in momentele alea chiar nu vedeam alta solutie, nush sa mai incerc, sa mai rabd…nush ce se intampla cu mine…acum am uitat tot ce era rau…poate acum gresesc, poate atunci am gresit, chiar nu mai stiu ce sa gandesc, ce sa cred…e greu…e dificil, pentru ca acum atatea lucruri pe care le-as schimba, le-as face altfel, intamplari pe care le-as evita….normal, pentru ca acum stiu unde am gresit si ce ar fi trebuit gandit si facut altfel….ma enerveaza ca sunt omul momentului…nu gandesc de mai multe ori inainte sa fac ceva…sau din contra, cateodata gandesc de prea multe ori si ma schimb si ma fastacesc de prea multe ori si nu stiu cum se face ca tot la o concluzie idioata ajung…doamne….pe bune ca sunt enervanta…enervanta pentru mine, mai ales…nu mai stiu ce sa fac…pe cuvant, sunt prea multe lucruri care ma tin in loc, prea multe lucruri care sunt impotriva dorintei mele, prea multe persoane care vad lucrurile foarte diferit de mine, mai ales din cauza mea, pentru ca eu le-am alimentat aceste pareri si aceste ganduri…eu i-am determinat pe toti sa vada partea rea a lucrurilor…si acum eu degeaba ma lupt ca Don Quijote cu morile de vant….ma simt cumplit…vreau totul inapoi…vreau tot ce am pierdut, din cauza mea, din cauza ca m-am grabit, din prostie si nerabdare…
si problema e ca nu mai pot avea, nu mai pot intoarce timpul inapoi, nu mai pot sa fac nimic sa indrept lucrurile…am pierdut…din cauza mea, asta e cel mai dureros…pentru ca nu pot da vina pe altcineva si singurul om de condamnat sunt eu…
Am dat-o in bara…..nu stiu ce sa mai fac…cum sa indrept lucrurile…sau daca ar trebui sa le las asa…nu mai stiu ce sa fac….
Nuestro Amor
Imi place foarte mult melodia asta…si desi nu-mi place prea mult muzica house, imi place foarte mult si versiunea remix a acestei melodii…
enjoy it:
si remix-ul:
Dragii mei parinti…
Sa ma scuze Laura mea, dar e mult prea interesant modul ei nemaipomenit de a-i anunta pe parintii ei…dar de fapt…va las pe voi sa cititi scrisoarea…nu-mi place sa stric surpriza:-P…asa ca…enjoy this letter….
Dragii mei parinti,
Am plecat deja de 3 luni de la Facultate si înca nu v-am scris. Îmi pare nespus de rau însa va promit ca ma revansez de data asta. Însa, înainte de a continua sa cititi scrisoarea, v-as ruga sa ocupati loc. În nici într-un caz sa nu continuati sa cititi scrisoarea stând în picioare!
Arsurile mi s-au vindecat foarte repede si am scapat încet si de starea de soc pe care mi-a provocat-o faptul ca a trebuit sa sar de la etajul 4. Am stat în spital doar 2 saptamâni, vad deja destul de bine si voma aia groaznica îmi apare doar saptamânal. Deorece incendiul a fost provocat de mine trebuie sa platim ca despagubiri 30 de milioane de lei facultatii, dar toate astea sunt fleacuri, având în vedere ca am ramas în viata.
Norocul meu a fost ca barbatul din blocul din fata a vazut ce s-a întâmplat si a chemat salvarea si pompierii. El a fost cel care m-a vizitat dupa aia la spital si dat fiind faptul ca nu aveam unde sa mai stau (camera mea s-a facut scrum) a fost atât de amabil sa-mi ofere sa stau cu el. Are o garsoniera, însa ne întelegem foarte bine. El e de doua ori mai în vârsta ca mine, însa ne iubim extrem de mult si vrem sa ne casatorim! Înca nu ne-am hotarât când, dar vrem sa facem nunta înainte sa fie prea evident faptul ca sunt gravida.
E adevarat, dragii mei parinti, voi fi mama în curând!
Stiu ca abia asteptati sa fiti bunici si sunt sigura ca veti iubi toti bebelusii (deorece vor fi tripleti) la fel de mult cum m-ati iubit pe mine cât am fost mica. Singurul lucru care ne întârzie nunta e o infectie care îl afecteaza momentan pe iubitul meu. Din cauza asta suntem din nou la spital, fiindca evident ca m-am infectat si eu, dar deja ne simtim mult mai bine datorita antibioticelor pe care le primim amândoi intravenos. Medicii numesc boala asta sifilis sau cum…
Stiu ca îl veti primi pe sotul meu cu bratele deschise si va deveni în scurt timp un adevarat membru al familiei. E un om foarte de treaba si, cu toate ca nu a terminat 8 clase, e foarte ambitios! Evident are alta religie ca a noastra, dar stiu ca sunteti toleranti si nu va va deranja astfel nici faptul ca pielea lui are o culoare putin mai închisa decât a noastra. Probabil ca va veti întelege foarte bine si asta nu în ultimul rând si datorita faptului ca are în mare o vârsta apropiata de a voastra, mai ales ca vrem sa ne mutam acasa (garsoniera lui e cam mica pentu trei copii).
Si parintii lui sunt niste oameni foarte cumsecade. Tatal lui e chiar unul dintre cei mai renumiti traficanti africani!
Acum, ca v-am povestit despre toate, a sosit momentul sa va recunosc ca nu mi-a ars locuinta, asa ca nu am nimic, nu am fost în spital nici macar o zi, n-am sifilis si nu am nici vreun logodnic negru.
Adevarul e ca m-au picat la metodologia cercetarii si am luat un 6 la politici si am vrut doar sa va constientizez asupra faptului ca exista pe lumea asta chestii mult mai nasoale decât asta.
Va pupa dulce, a voastra fata
Recomandare de film „Billy Elliot”
Am vazut Billy Elliot acum vreo luna de zile, dar cum n-aveam blog atunci, n-am putut sa-l recomand decat cunoscutilor si ma bucur extrem de tare ca acesta a placut majoritatii.
Acum daca am blog si sper ca in viitor, cat mai apropiat posibil, sa am si un public cititor in numar mare, recomand cu drag acest film extraordinar aici, precum si alte filme pe care le-am vazut si le voi vedea si pe care consider ca merita sa vi le recomand…
„Billy Elliot” este un film superb, care te inspira, care iti da o farama de speranta, ca poti sa-ti indeplinesti orice vis pe care il ai, oricine ai fi, oriunde te-ai afla si in orice perioada ai exista…de asemenea, acest film iti arata, ca indiferent ce problema ai avea si oricat de frica ti-ar fi sa o impartasesti parintilor tai, merita sa incerci pentru ca s-ar putea sa te mire faptul ca, exact acolo, in sanul familiei vei gasi rezolvarea…
Eu va doresc vizionare placuta, pentru inceput la trailer, care la randul lui este foarte frumos facut, cu o coloana sonora minunata….iar apoi va doresc sa cautati si sa vizionati intregul film, cu placere….
Amintiri….
M-a cuprins o stare de melancolie, de nu mai pot iesi din ea, si ma enerveaza deoarece mi-am jurat ca nu o sa mai las pe nimeni si nimic sa ma afecteze dar totusi sunt trista…nu vreau sa spun exact ce m-a tulburat asa de tare, pot spune doar atat…amintirile „suck”… urasc amintirile, bune sau rele, le urasc pur si simplu…si din pacate sunt genul de persoana care traieste din amintiri…m-am saturat sa ma gandesc in urma la tot ce mi s-a intamplat, la persoanele pe care le-am cunoscut si cu care am umblat…m-au dezamagit toti…fete sau baieti, asa zisi prieteni, fosti prieteni(amici sau iubiti, watever)…m-am saturat…as vrea sa pot sterge cu o radiera toate amintirile care ma fac acum sa sufar…se zice ca intamplarile prin care treci, frumoase sau mai putin placute, te formeaza ca om, iti formeaza personalitatea si experienta de viata…ei bine, eu consider ca tocmai aceste intamplari ale mele din trecut, au facut din mine o persoana foarte pesimista, o persoana care vede numai partea goala a paharului, care nu reuseste sa aiba incredere deplina in ceea ce i se spune bun despre ea, care primeste cu greu sau nu accepta deloc complimentele care i se fac…tocmai aceste amintiri care ma bantuie ma fac sa cred ca pana acum am trait o viata ridicola si plina de rahat evenimente neplacute….
Nu pot sa spun ca toate amintirile mele sunt neplacute,dar toate, absolut 
toate, ma fac sa sufar, ma fac sa-mi doresc sa ma intorc in timp si sa schimb drastic cursul vietii mele…sunt atatia oameni pe care a-si da orice sa nu-i fi cunoscut vreodata, sau oameni pe care i-am pierdut si le simt lipsa zi de zi, iar viata mea ar fi cu totul alta daca ei nu s-ar fi dus…sunt evenimente care s-au intmplat fara rost, dar cu consecinte enorme, sunt oameni pe care i-am pierdut din prostie, prostia mea pt k n-am stiut cum sa-i tin langa mine, asa incat sa ne fie bine tuturor…sunt asa zisi prieteni, de care ma puteam lipsi si fara de care mi-era mult mai bine, insa din prostie, din nestiinta si naivitate, mi-ai influentat fantastic de urat trecutul…
Dar….asta e…cum ar spune multi…trecutul e trecut, nu avem cum sa-l schimbam si mai ales nu are rost sa suferim din cauza lui…insa asta e o mare problema a mea…nu pot uita trecutul, nu pot sa nu sufar din cauza lui…atatea persoane m-au facut sa sufar, iar eu nu pot trece peste asta…mi-e frica doar ca in continuare voi lasa oamenii sa ma loveasca…pentru ca am impresia ca tot nu m-am invatat minte, tot nu am invatat sa ma feresc de astfel de evenimente care ma vor face sa sufar…intrebarea este cum vom stii care intamplari ne vor face sa suferim? cum putem sa ne dam seama de ce anume sa ne ferim? cum putem evita suferinta? aceste intrebari, mai mult ca sigur ca nu mi le pun doar eu….dar mi-e frica ca nu voi putea niciodata sa-mi raspund la ele…ca nu voi putea niciodata sa ajung la o varsta, in viitor si sa spun clar si raspicat…Gata, nu mai regret nimic din trecut, sunt multumita, iar toate amintirile sunt binevenite…
Am mai spus si ma repet, nu toate amintirile mele sunt neplacute…am multe amintiri superbe, minunate…tot ce si-ar putea dori o fata, o persoana, doar ca sunt dureroase…pentru ca ele nu mai pot fi repetate, tocmai pentru ca ele au ramas doar amintiri…iar pe de alta parte, persoanele cu care am aceste amintiri ma fac sa-mi urasc atat amintirile…
Si atat cu amintirile…vreau sa le uit…sau daca nu le pot uita, macar sa nu le mai las sa ma afecteze…vreau sa traiesc in prezent…sa ma bucur de fiecare clipa si mai ales… sa incerc sa fac din prezentul actual un viitor trecut de neuitat…
Superb…
Ador povestile de dragoste, mai ales cu final fericit, logic…imi place sa vad cupluri care sunt fericite, se iubesc si se adora chiar si dupa ani petrecuti impreuna….eu sunt de parere ca o relatie cu adevarat frumoasa este atunci cand exista acei fluturashi in stomac, acea emotie puternica care te cuprinde de fiecare data cand trebuie sa te intalnesti cu el, acel oftat intens atunci cand auzi ca te suna sau iti da beep, atunci cand suspini adanc si te cuprinde o fericire imensa cand primesti un mesaj de dragoste, cand nu trec nici 5 minute de cand te-ai despartit de el si deja simti ca mori de dorul lui…Iubirea adevarata este aceea cand simti ca ai putea face orice pentru cel de langa tine..absolut orice numai ca sa-l vezi fericit si sa-l ai tot timpul langa tine, cand ai incerca si imposibilul pt el, totul ca sa ii fie bine….
De asemenea, desi cu un pic de melancolie in suflet, pot sa zic ca ador momentele cand merg pe strada, sau in parc si vad cupluri care se tin de mana si se giugulesc, si zambesc asa frumos unul la celalalt, se saruta cu atata pasiune, si chiar daca o fac in public si nu e civilizat, nu stiu mie mi se pare cel mai frumos lucru din lume sa iubesti pe cineva cu atata ardoare incat sa nu te poti abtine sa-i arati in orice moment…na, nu pot sa spun ca imi sunt simpatici tiganii, needucatii, necizelatii, care se imbrancesc, se scuipa si se injura, in mijloacele de transport in comun, ca vezi doamne ei asa isi pot exprima dragostea…normal, am si eu o limita de bun simt…imi place normalitatea dar si extravaganta…atunci cand se cuvine…
Ador relatia prietenei mele cele mai bune, imi place la nebunie cum se inteleg ei, cum se poarta el cu ea, cum vorbeste ea cu el…nu pot sa zic ca sunt perfecti, dar vad relatia lor ca exemplu de relatie perfecta…dupa doi ani si ceva de relatie inca se mai iubesc poate mai mult ca la inceput, locuiesc impreuna, si desi acest lucru strica deseori o relatie, ei se inteleg din ce in ce mai bine…eu una abia astept sa dansez la nunta lor…ii iubesc si le doresc sa se iubeasca vesnic….
un bun exemplu pentru ceea ce cred eu ca este dragostea adevarata, este link-ul urmator….cea mai sensibila si emotionanta poveste de dragoste…desi este vechi acest videoclip, eu il stiu de cativa ani, dar de, abia acum mi-am facut blog 😛
New in town
Voiam sa incep acest blog de saptamanile trecute knd eram intr-o stare foarte aiurea, aproape de depresie, si simteam nevoia sa vorbesc cu cineva, sa-mi impartasesc sentimentele si gandurile cuiva, sa evadez in vreun fel din melancolia care ma cuprinsese..
Astazi, nu pot sa zic k sunt in culmea fericirii, dar ma simt mai implinita si mai multumita sufleteste…sunt linistita pot zice….am mult mai multe ganduri frumoase si pot zice k simt k a venit primavara…desi nu e intotdeauna frumos si senin afara, in sufletul meu este din ce in ce mai senin…
De cand m-am trezit si inclusiv in momentul asta, fredonez melodia aceea a Andei Adam: „Oooo…esti sufletul meu/ Tu nici nu stii ce-as simti, cat mi-ar fi de greu/ Oooo…Esti inima mea/ Tu nici nu stii, c-as muri daca-ai pleca”… nu sunt fan Anda Adam, nici macar cantecul asta nu-mi prea place….dar versurile astea, pe ritmul acesta imi da asa o stare de euforie…ma simt bine, vesela ce sa mai…simt k traiesc…
Simt k o sa fie o primavara frumoasa…..o sa incerc sa nu ma mai las influentata de circumstante si de oameni, sa nu ma mai atac si sa nu ma mai simt singura si trista….o sa ma straduiesc sa-mi las gandurile si sentimentele sa zboare sa-mi aduca flori de bunastare si liniste sufleteasca…sa nu mai sufar si sa nu mai gandesc negativ…..o sa incerc sa fiu optimista indiferent de ce se va intampla….
Primavara asta o sa fiu un fluturash ce zburda pe campii, ce traieste fiecare clipa ca si cum ar fi ultima…o sa simt ca traiesc si o sa ma bucur de orice moment fara sa ma eschivez si mai ales fara sa sufar…nu mai vreau sa cunosc aceasta stare…doar fericire vreau sa fie in sufletul meu, si al celorlalti…
Asa k introducere in aceasta noua lume, a blogarelii:)) sper sa fac o impresie buna, sa postez lucruri frumoase si interesante, dar de asemenea nu pot sa spun clar ce va contine acest blog, nu are o tema anume, vor fi lucruri care ma intereseaza pe mine, care sper sa va intereseze si pe voi….in orice caz, ma va reprezenta pe mine….gandurile si sentimentele mele, probabil si intamplari…orisicum, sper sa fie ceva interesant….
Cam atat pt inceput, mai mult ca sigur vor fi completari la acest post…in orice caz „Tot raul spre bine…”
Blueblackberry's Blog 