Zambete in biblioteca
nu stiam ce sa fac….
asa ca mi-am luat toate din dulapiorul meu 45, l-am inchis si m-am indreptat spre EL ca sa-i predau cheita si sa-mi iau permisul de biblioteca…
cand sa-mi dea permisul, mainile noastre s-au atins, ce fiori placuti mi-au trecut prin piele…cu emotie, mi-am luat inima in dinti si i-am spus: “stii mi-ar placea…” intrerupandu-ma, mi-a cuprins mana in mana lui si mi-a spus: “am crezut ca ma ignori, ca ai citit biletelul, dar ca nu te-a interesat ce ti-am spus, eram foarte suparat, de aceea nici nu am zis nimic, nu am insistat…insa te-am vazut ca abia acum l-ai gasit unde ti l-am lasat”….si-mi zambeste si roseste…
doamne, ce bucurie m-a cuprins….i-am zambit si i-am marturisit, ca eu pentru el veneam atat de des la biblioteca si ca speram de mult sa faca vreun pas, sa vrea sa ne cunoastem, sa ne intalnim. Atunci, mi-a marturisit si el, ca ma place foarte mult si ca i-ar placea nespus sa iesim in oras….mi-a spus ca-l cheama Alex, ca este incantat sa vorbim in sfarsit mai mult si mi-a cerut numarul de telefon ca sa stabilim o inatlnire chiar in seara aceea.
am plecat cu zambetul pe buze, eram in extaz, nu-mi venea sa cred ca mi se intampla mie asa o minune, un baiat de care imi placea atat de mult, de atata timp, sa ma placa si el….era asa de timid…mi-a lasat biletelul ala acolo, si nu avea curaj sa-mi vorbeasca fata in fata…ma indragosteam din ce in ce mai tare, doar la gandul ca, in ciuda faptului ca a crezut ca-l ignor, el fost asa de simpatic chiar suparat, m-a urmarit in continuare, se uita la mine fara sa-l vad eu…sunt sigura ca si el era indragostit de mine…
in dupa masa aceea m-a sunat, am iesit in oras pana tarziu…ne-am plimbat prin parc, am stat la o terasa, am vorbit incontinuu…am aflat ca avem multe in comun, ne-am tinut de mana, ne-am sarutat, am trait un vis in realitate….
…a fost foarte frumos cum ne-am intalnit, a fost frumos cum ne-am cunoscut….a fost frumos si este in continuare…
