Ganduri…
El: A fost prima mea prietena, prima mea dragoste, prima experienta….n-am iubit-o de la inceput, dar mi-a fost de ajuns sa-mi petrec mai mult timp cu ea, ca sa o cunosc putin mai bine si sa-mi dau seama ca este persoana perfecta de care m-as indragosti…m-am indragostit treptat, din ce in ce mai mult, chiar m-am temut de acei fluturasi zburdalnici aflati in stomacul meu care nu-mi dadeau pace de cate ori ma gandeam la ea, de cate ori o auzeam sau o vedeam….am iubit-o mult, poate inca o mai iubesc, nu stiu…stiu sigur ca m-am purtat stupid si cel mai mult eu am gresit…am incercat s-o schimb…desi o iubeam asa cum era, iubeam totul la ea, fiecare particica a corpului ei, fiecare gand din mintea ei, fiecare sentiment din sufletul ei, o adoram asa cum era si cum vorbea, insa am incercat sa o schimb…am crezut ca-i fac un bine, acele obiceiuri vicioase ce pe viitor aveau sa-i faca rau, am incercat sa i le inlatur, dar am facut o prostie….si-mi zicea mereu: “cum poti sa-mi zici k ma iubesti daca nu ma placi asa cum sunt, daca incerci sa ma schimbi?” E adevarat, incercam sa o schimb, spre binele ei, insa greseam enorm, pentru ca tot ceea ce ea facea, chiar si viciu, era parte din ea, era un tot ce trebuia sa-l plac si sa-l accept…Am gresit….O iubesc! O iubesc asa cum e! Ii iubesc corpul, chiar si atunci cand e mai plinuta sau mai slabuta, o iubesc cand plange, o iubesc cand rade, o iubesc cand tipa la mine si ma tine cu forta sa nu plec de langa ea, o iubesc atunci cand se gateste pt mine, o iubesc atunci cand se neglijeaza si nu se machiaza, e frumoasa pt mine oricum, ii iubesc pielea, mirosul ei, chiar ii si spuneam cateodata: ” ce miros are pielea ta!” – “ce miros are?!?!” intreba ea disperata, “miroase frumos, a tine!”, atunci cred ca se simtea cel mai iubita, sau atunci cand doar se uita mai provocator la mine, sau imi vorbea mai provocator la telefon si eu aveam instantaneu erectie, cred ca si atunci se simtea iubita, pentru ca imi zambea strengar si ma lua in brate….off, o iubesc, iubesc amintirile, zecile, sutele de amintiri impreuna, pe care mi le amintesc ca si cum ar fi fost ieri, dar ea nu si le mai aminteste, le-a uitat… si le aduce aminte doar pe cele rele, cand ne certam sau cand ii reprosam..cand m-am purtat urat, crezand ca asta merita…am spus multe lucruri la manie, si mereu le-am regretat…nu stiu de ce le spun, pentru ca ma simt ranit, respins, jignit in orgoliu… credeam ca vom fi mereu impreuna, credeam ca dunt doar eu pentru ea si doar ea pentru mine….pentru totdeauna….
dar stiu ca si ea ma mai iubeste, sunt sigur de asta, dar iubirea asta s-a scufundat mult in sufletul ei, nu mai poate aduce sentimentele de atunci inapoi, s-a schimbat, m-a uitat (poate)…ma vrea altfel…oricum sunt altfel decat am fost, m-am schimbat mult, din cauza ei….pentru ca am iubit-o, o iubesc, o vreau inapoi, dar n-o mai vreau…nu stiu ce simt, e dificil sa pierzi o persoana pe care o credeai a ta pentru totdeauna, s-o pierzi mai mult din vina ta, din prostia ta…ai crezut ca faci un bine si ai distrus…
si ea a gresit, mult, s-a lasat dusa de val, a dat ascultare altora, a vrut sa scape de vina, sa nu se mai ascunda si a dat-o in bara, a stricat totul, in loc sa se tina de mine, sa ma faca sa inteleg unde gresesc…a renuntat, a ales sa indeparteze teama de a ma pierde …prin a ma pierde….apoi m-a indepartat mai mult, crezand ca-mi face un bine, crezand ca poate da uitarii tot ce a fost intr-o clipita…dar totul a fost de moment, apoi a regretat, dar eu ma schimbasem deja, acumulasem ura si dezamagire….desi o mai iubeam, in ochii mei nu mai era ce-a fost…totul prea tarziu, totul prea brusc…
Am iubit-o si stiu, sunt sigur ca si ea m-a iubit….o mai iubesc si stiu ca si ea ma mai iubeste…dar…..nu se mai poate…s-au intamplat prea multe, prea multe impacari si despartiri, prea multe impedimente din jurul nostru…
ar vrea sa-i mai pot fi prieten, dar nu stiu cum, nu stiu cum as putea s-o iubesc atat de mult si sa-i fiu doar prieten…nu as stii cum…nu stiu cum poate ea…dar poate nu poate sa-mi fie doar prietena, poate spune doar asa, ca sa nu ma piarda de tot, poate simte nevoia sa ma tina langa ea, aproape de sufletul ei, sa nu o abandonez de tot…deci sentimente mai are pentru mine, dar….nu stiu…stiu sigur si stie si ea asta, ca altul ca mine nu va mai intalni…o iubesc sincer, asa cum este, cum arata, cum gandeste…
Ea: inca mai esti in inima mea si ma gandesc in fiecare zi la tine, poate nu la fel de mult, dar nu trece zi din viata mea in care gandurile si suspinele mele sa nu fie indreptate catre tine…ai fost, esti si vei ramane cea mai sincera iubire si orice s-a intamplat intre noi sa nu uiti, te rog, niciodata ca te-am iubit mult si sincer…
